Iosefin, alternativ Iozefin (în germană Josephstadt, maghiară Józsefkülváros), este un cartier din Timişoara. Numele său provine de la cel al împăratului Iosif al II-lea, în timpul domniei căruia a fost întemeiat.
Iosefinul, numit iniţial Maierele Vechi, a fost proiectat de la început ca un sat de colonişti germani, pe de-o parte şi de alta a Canalului Bega. Casele aveau grădini luxuriante, folosite de burghezii din Cetate drept refugii. În 1744 primeşte aprobarea de înfiinţare, iar după a doua sa vizită în Banat, în 1773, împaratul Iosif al II-lea de Habsburg acceptă ca acest cartier să îi poarte numele. Pe malul Begăi se construiesc mori, Fabrica de Ţigări, în 1846, cea mai veche din România de azi, fabrica de ciocolată (actuala Kandia), cea de pălarii, uzina de apă industrială.
Construit iniţial lângă Cetatea Fortificată, Iosefinul era separat de zidurile grele ale cetăţii şi s-a dezvoltat de unul singur, cu ajutorul Canalului Bega, pe care se transporta marfa, şi in jurul gării. Astăzi, limita dintre cartiere nu mai există, zidurile fiind demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Poarta de intrare a cartierului Iosefin este astăzi Podul Traian, spre Piaţa Maria. Clădirile de aici au fost construite după 1890, când s-au ridicat interdicţiile militare pentru că nu se mai considera că cetatea Timişoarei avea importanţă strategică. Iosefinul vechi se întinde din „Sinaia” sau Piaţa Kuttel, unde este Biserica Ortodoxă, construită între anii 1931-1936. Casele scunde alternează cu cele înalte, amplasate în stil german, cu plan rectangular şi culori variate.
Piaţa Maria şi-a luat numele de la Monumentul Fecioarei Maria, ridicat pe locul unde se spune că a fost pus pe un scaun înroşit în foc şi ars de viu, Gheorghe Doja. Legenda spune că în momentul torturii, călugării care intonau imnuri au văzut pe cer chipul Sfintei Marii şi după aceea, ei au decis sa ridice pe acel loc, o statuie din lemn. Aceasta a fost înlocuită, la începutul secolului trecut, cu statuia Sfintei Marii, din marmura de Cararra, proiectată de arhitectul László Székely.
Piaţa Maria a jucat un rol important în istoria Timişoarei. De la casa parohiala reformată a pornit în 1989, Revoluţia Română.
Clădiri importante
* Biserica Ortodoxă din Iosefin, construită între anii 1932 – 1936, arhitectura fiind inspirată de Sfânta Sofia.
* Biserica Romano-Catolică din Iosefin, construită în 1774, în stil baroc, are în curte cea mai veche statuie din piatră a Sfântului Ioan Nepomuk (1723).
* Biserica Notre Dame, aparţinea Mănăstirii călugăriţelor din ordinul Notre Dame, construita la sfarsitul secolului al XIX-lea.
* Clădirea Colegiului Bănăţean şi a Liceului Sârbesc au fost construite de Episcopia Romano-Catolică, pentru Ordinul Calugăriţelor Notre Dame. În actualul Liceu Sârbesc erau locuinţele măicuţelor, în şcoala generală de alături erau cantina şi internatul, iar clădirea actualului Colegiu era Şcoala de Fete. În 1948, toate au fost confiscate de comunişti, iar măicuţele au părăsit mănăstirea. Clădirile au fost retrocedate Episcopiei Romano-Catolice în urmă cu câţiva ani.
* Palatul Băncii de Economii se afla la intersecţia Bulevardelor Tinereţii şi General Ion Dragalina, şi a fost conceput pentru Banca de Economii Timişoara, Filiala Iosefin, înfiinţată în 1880. De-a lungul timpului a găzduit diferite magazine.
* Gara de Nord era numită Josefstadter Bahnhof sau Jozsefvaros Indohaz, iar clădirea veche a fost ridicată între anii 1897-1899. Prima linie de cale ferata a fost construită în 1858, unind Timişoara de Baziaş. După instaurarea administraţiei româneşti, gara primeşte numele de Gara Domniţa Elena. După bombardamentele din al Doilea Război Mondial, gara a fost refacută după planurile iniţiale, însă în anii ‘70, dupa modernizarea instalaţiilor a fost modelată în forma actuală.
* Turnul de apă din Iosefin a fost construit în 1914, fiind perechea celui din Fabric, ridicat cu doi ani mai devreme. După lucrările de canalizare, au fost construite la capetele reţelei de distribuţie şi au servit pentru compensarea consumului maxim din cursul zilei.
* Podul de fier leagă astăzi străzile Ady Endre şi Andrei Mureşanu, iar multe dintre ghidurile turistice publicate cu ani în urmă menţionează că a fost proiectat de însuşi Gustave Eiffel, constructorul faimosului turn din Paris. De fapt, acest pod a fost construit în perioada Primului Război Mondial (1913) prin refolosirea structurii metalice a podului Hunyadi, care se afla în faţa Palatului Societăţii de Hidroalimentări Timiş-Bega, din cartierul Iosefin.
* Casa cu Ancoră se afla chiar înaintea podului ce duce spre gară şi a fost construită pe locul primei căpitanii a Portului Timişoara, în 1755.
admin | 
11 30th, 2009| 
